Un cânt duios de primăvară
A trecut prin crâng o veste
Că pădurea-ar fi-nflorit
Ghiocei sub cruste albe
Astă noapte-au răsărit
Soarele sărută munţii
Scânteind, zăpada moare
Hăulind, se sfarmă gheţuri
Dinspre văi, răspund izvoare
Prin poiene, căprioare
Rătăcesc timid, a frică
Tremurând, brânduşe albe
Capul din frunziş ridică
Vântul cântă o cântare
Despre-un arbore-nflorit
Rătăcind prin crâng, alene
Un concert şi-ar fi dorit
Peste toate dor şi cântec
Soare trist şi albe creste
Primăvara-şi poartă visul
Pân la vară, mult mai este…
Sandu Cătinean din Bonţida