Garderobierul
Si marea in somn ii vorbea –
Dar el nu stia nici marea, ce este –
Nici visul, si nici propria-i poveste –
Nici umbrele de care se speria odata,
Nu stia ca numele lui vor purta,
De nu ar fi invatat ca ii vor lovi ochii
Cu linistea sa –
Si asa cum venise
Asa si pleca –
Din pierdere, in pierdere,
Fara frica de impozite, taxe,
Pe cuierul pe care adierea ce fusese, era –
Primise vis,
Si daduse vis, mai departe,
Si nicio sentinta
De suferinta
Neridicata din sant,
Cu voia sa.
Liviu Florian Jianu
6 aprilie 2015