Să fie azi sau cum să scrii despre viaţa secretă a… poeziei, despre imposibila însingurare a gândului alături de cuvântul scris, pentru că omul are uneori nevoie de ceva înalt să se sprijine şi negăsind în afară caută în interior. De aceea el lui, nu îşi este (şi nici nu îşi va putea fi) ascet… şi de aici neliniştea permanent transformată în mult uzitata căutare interioară generatoare de echilibru. Şi ce poate fi poezia decât o punte, în şi între două lumi fragile, pe care se poate păşi nemişcat, întotdeauna înaltă, intangibilă câteodată, în aşa fel încât în apropierea ei, chiar şi cel mai ascuns gând poate să-şi facă de cap, în voie.
Personal, aş spune că nu am avut niciodată alte aşteptări de la o poezie, indiferent cine era autorul, decât căutarea de sine, actul de creaţie semănând foarte mult cu o orchestraţie, melodia în sine nefiind de fapt decât vocea tuturor instrumentelor, păstrând de fiecare dată impresia că momentul respectiv îmi este în întregime dedicat.
Abundenţa de feminitate din poezia Atenei Ivanovici poziţionează autoarea în rândul romanticelor incurabile, a visătoarelor vremii internaute care reuşesc să atragă tocmai prin sensibilitatea construcţiei poetice.
Dragostea, mai mult sau mai puţin împlinită (una din temele preferate de autoare) nuanţează de la primele versuri, aerul unui anotimp indecis cu o uşoară imixtiune într-o lume secretă.
Evident, un cititor avid de tot ce înseamnă fascinant sau de metafora unui urban comun, ar putea trece prin toate poeziile ca o ploaie de vară prin păpădii. Totuşi va exista întotdeauna un număr mare de visători care, parcurgând leneş cuvintele volumului de poezii “Să fie azi”, îşi vor descoperi printr-un zâmbet, copilăria ori printr-o respiraţie, adolescenţa… Şi ce poate fi mai frumos decât să simţi cum, fiecare poezie, activează în forul interior amintiri dintr-o altă viaţă. Cum, aburi sau fum, vid sau culoare se furişează pe efemera pânză de hârtie în adevărate tablouri care îşi caută vocea.
Prin urmare volumul de poezii al Atenei Ivanovici, ”Să fie azi” nu creează o lume nouă ci una originală care îi poartă amprenta, o lume viabilă, aparent simplistă care doar la prima vedere pare cunoscută şi uşor de parcurs.
Mioara Băluţă
7 martie 2015
(Prefața volumului de poezii, Să fie azi de Atena Ivanovici, Editura Rovimed Publishing, Bacău, 2015)
