ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
Zăpezile de altădată,
Mă-nlănţuie dinspre trecut,
Amoruri vechi sau ne-ncepute
Par vii, remodelate-n lut.
Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, colinde vechi,
Ne mângâie în ierni, spre mâine,
Împărăţind stele-perechi.
Zăpezile de altădată,
( Ori nu mai sunt, ori nu mai vin)
Placid, mă însoţesc în noapte
Prin vis, dulceaţă şi divin.
Zăpezile de altădată…
Mă ard, dar totuşi le iubesc,
Au fost cândva a vieţii parte,
Un dar celest, nepământesc.
Zăpezile de altădată,
Prin ger, îmbrătişaţi, spre zori
Le retopim cu nonşalanţă,
În vremuri noi, uitând de noi…
*****
Zăpezile de altădată…
Căldura lor? N-o voi uita!..
Mă însoţesc în ierni, departe,
Ningând, visând cu pana mea…
Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor din România )
( 18.12.2015 Reghin )