Trec prin timp
Trec prin timp ca o nălucâ
pașii-mi sunt aerieni
Nu văd pe nimeni,
Nimeni nu mă vede
În juru-mi, numai goluri de aer
Nici un firicel de lumină
Mă pipăi. Sunt încă viu,
Dar mă întreb de eu sunt eu
Ce mai avem?
Ce mai avem?
Totul.Avem casă, masă,
copii, nepoți
Și o pensie bunicică
Deci nimic nu ne lipsește
În aparență
Suntem totuși nefericiți
Avem prea mullți ani pe umeri
Ne-am pierdut rudele și prietenii
Vorbim cu pereții
Visăm, balauri, ape
adânci și tulburi
Ne simțim pierduți în pustiul umanității
Avem totul și totul ne lipsește
Ziua de mâine poate răsări.
Dar tot așa poate apune pentru noi
Această dilemă ne macină
Până la os…
Întimă
Respiraţia ei pătrunde în respiraţia, bărbatului
Inimile îşi caută reciproc bătaia
trupurile îşi transmit căldura şi emoţia
Nimic numai desparte, totul îi uneşte
Ca la gemenele siameze
Asta se întâmplă atunci când două suflete se topesc în una,
când două minţi
Se rotesc în jurul aceluiaşi gând,
când micul univers al armoniei şi iubirii
nu lasă loc celui deal doilea univeres.
Basmele au şi ele viaţa lor, când imaginată, când adevărată
Nebunie, patimă și poezie
În tinereţea-mi zvăpăiată,
M-am îndrăgostit de o fată,
Era înaltă, cu pistrui
Unde mai pui, avea şi ochi verzui,
Pas de căprioară, miros de gutui.
Ne-am avut un an şi o vară,
Toamna, sîmburii iubirii se uscară.
Apoi alte amoruri în cale ieşind,
M-am văzut mereu gonind
Şi tot aşa, vânam cîte o zână
Tinerică şi divină
Pînă m-am însurat,
Crezînd că astfel totul s-a încheiat.
Nu! După ani şi ani, am divorţat,
Dar nici asta n-a durat
Şi iarăşi m-am însurat,
De astădată cu o frumoasă brunetă,
Alta ca ea nu era pe planetă
După ani şi ani, încă o ador
Deşi s-au stins nopţile noastre de amor.
Ochiul mai caută împătimit
Fiorul iubirii neciuntit.
Căci dragostea e un vis neîmplinit:
Foc ce pîrjoleşte,
Atingere ce topeşte,
Privire ce zdrobeşte,
Trup ce arde şi doreşte
E nebunie, patimă şi poezie.
Toate astea date mi-au fost mie.
Tu, insula mea pustie
Nu trebuie să caut aiurea
tu eşti insula mea pustie
cu tine trăiesc,
cu tine mă iubesc
cu tine construiesc
coliba noastră din vreascuri
cu tine merg la plajă,
cu tine stau de strajă
să nu ne mănânce lupii flămânzi
ne este bine, nimeni nu ne ştie
mimeni nu ne sună la celular
nimeni nu cere un dar
nimeni nu ne invită la vreo nuntă
cu muzică şi alai
suntem singuri
în pustiul nostru
decorat cu pete de cer
doi vagabonzi suntem
pierduţi de lume
ne e teamă doar de un singur lucru:
să nu ne descopere cineva
şi să ne ofere o barcă de salvare
ar fi sfîrşitul unui vis
trăit în paradis
Lume, lume
Te iubesc şi te blestem
Te ador şi te detest
Te desfid şi te accept
Te caut şi fug de tine
Te laud şi te înjur
Te ştiu şi totuşi îmi pari străin
Ne-ai adunat din iubire
Şi ne laşi pradă sălbăticiei
Ce va fi?
Nimeni nu ştie
unii aşteaptă o cometă distrugătoare
alții paradisul să-l reînvie din temelii
Harry Ross
Israel
15 august 2016