HAIDE, SĂ-NCEPEM ALT ZBOR
Cântecul iubirii rătăcit prin dor
murmurând de-o vreme mai mult în minor
şi fără de capăt
orice ritm mai şchioapăt
se transformă-n note triste care dor.
Ca un roi de molii
m-au umplut bemolii
fâlfâind în mine aripile lor,
scormonind cu ură
în lumina pură
ce mai rămăsese din ce-a fost major.
Amintirea plânsă
nu găseşte însă
vorbele acestui cânt tânguitor,
ce se tot frământă
şi în mine cântă
mut de lacrimi care sufletul ţi-l vor.
Nu-l lăsa să plângă,
nu-l lăsa să-şi frângă
àripile. Haide, să–ncepem alt zbor.
IUBESC
Iubesc cum poate n-am iubit nicicând,
iubire-n jur şi-n mine semănând
spre a vedea cum dragostea răsare
pe pajiştile sufletului meu
în flori în care sunt întruna eu
polenul plin de-arome-ameţitoare.
Iubesc cum poate nimeni n-a iubit
şi-acestei pasiuni i-am dăruit
şi sufletul şi inimă şi minte
arzând pe al ei rug mistuitor
un inceput ce-a fost intruna dor
şi-al cărui nesfârşit va fi fierbinte.
Iubesc cum poate n-am visat să pot
iubi, dând pentru dragostea mea tot.
AZI NOAPTE
Sunt plin de-o nesfârşită fericire.
Azi noapte L-am visat pe Creator.
Mă mângâia pe creştet cu iubire
şi îmi şoptea : Mi-a fost de tine dor !
Era în jur o stranie lumină
care-mi umpluse trupul de extaz.
Dormeam,însă prezenţa Sa divină
cu dragoste-îmi ţinea sufletul treaz.
Vibram intens la orice mângâiere
şi-oricare fibră din lăuntrul meu
întinerea şi dobândea putere
ştiind că lângă mine-i Dumnezeu.
Când m-am trezit eram un altul parcă,
nu mai simţeam dureri,nici spaime,nici
nu mai eram de deznădejde leoarcă
şi surâdeam că m-a lăsat aici !
R U G Ă
Te rog, Stăpâne, să îmi ocroteşti
iubirea care tremură speriată
că degetele iernii nefireşti
au început în geamul ei să bată.
Alungă iarna dacă mă iubeşti
şi dă-i în schimb o toamnă-ntârziată
şi-i încălzeşte, bunule, aceşti
fiori de spaimă care îi dau roată.
E de ajuns ca-n suflet să-i priveşti
şi grijile-or să piară dintr-odată…
Te rog, Stăpâne, să îmi ocroteşti
iubirea care tremură speriată
Şi cu-al Tău zâmbet cald să îi topeşti
zăpada ce-a căzut îmbelşugată,
iar când a vieţii carte răsfoieşti,
treci peste foaia-n care-i însemnată.
SUNT FERICIT
Sunt fericit. O nouă primăvară
pe plaiurile mele a sosit
şi sufletu-mi de ea se înfioară,
surâde în lumină-ntinerit.
S-a stins din ochii mei orice tristeţe
şi nu mă mai frământă niciun dor
de când cu bucurie dau bineţe
acestor ani ce curg din viitor.
Pline de drag speranţe mă-mpresoară
iar eu mă las de ele ispitit
trăind din plin a doua tinereţe.
Cu aripi noi şi mari m-avânt în zbor
ca din tării s-admir ce frumuseţe
au aceşti ani care în ei mă vor.
Anatol COVALI