PĂIANJENUL
Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea…
CU CE SUNT EU DE VINĂ
Doamne, cu ce sunt de vină că Sunt,
Cu ce sunt de vină, eu, toleratul,
Cine-a locuit în Dorul meu pe pământ
Mai dinainte de când mi-a fost datul?!
De m-a născut mai la sud Maica mea,
Unde-a fost Nordul, cine îmi spune?
Are loc fiecare în Ziuă să stea
Până când soarele Vieţii apune!
Cu ce sunt de vină, spre unde să plec?
Gâlcevile noastre sunt tot mai păgâne,
Mai lasă-mi o vreme Aici să-mi petrec,
În lacrima sfântă a Limbii Române!
DE UNUL SINGUR
De unul singur nu e bucurie
Din răsăritul Vieţii la apus
Aşa a fost întregul să ne fie
Întotdeauna de la doi în sus…
De unul singur nu e libertate,
Nici întuneric nu-i şi nici pământ,
O aripă zadarnic se tot zbate
În tăcerea ei fără cuvânt…
De unul singur totul e-n zadar,
De unul singur nu ştii să iubeşti,
În Sărbătoarea mea din calendar
Te-ai întrebat vreodată cine eşti?
De-aceea bucuria nu mi-e tristă-
De unul singur, singur nu există…
AM VĂZUT LUMINĂ
Am văzut Lumină şi-am venit Acasă,
Csa mea bătrână, răzimată-n zare,
Sufletul ei zânăr nu e de vânzare,
Am văzut Lumină şi colaci pe masă…
Şi în jurul mesei scaundle mute
Aşteptând să vină iar colindătorii,
Unde e pruncuţul care să-i asculte
Până se revarsă peste lume zorii?
Sfinţii din icoane, cei rămaşi de-atunci,
De atâta vreme au ieşit din ramă-
Am văzut Lumină şi-am venit pe brânci
Până lângă tine, colindată mamă…
CERUL DIN BATISTĂ
Cuvânt fără tăcere nu există,
Nici întuneric fără de lumină,
Îmi poartă mama Cerul în batistă,
Cu el toate durerile-şi alină…
Când m-a născut mi-a pus la căpătâi
O Carte-ntreagă cu-nţelesuri multe,
Îţi mulţumesc măicuţă şi rămâi
Acolo lângă leagănul din Munte
Şi-n fiecare An, în zi de post,
Când pe pământ se face dimineaţă,
Să mă re-chemi Copilul care-am fost
Şi să-mi botezi plecările cu Viaţă…
Cuvânt fără tăcere nu există,
Nici întuneric fără de lumină,
Îmi poartă Mama versul în batistă,
Cu el toate durerile ‘şi-alină…
DEPENDENŢA DE AER
Toate tristeţile şi bucuriile
vin
din Aer.
Depinde
cum ai învăţat să respiri
din Copilărie…
Aerul-
Ce minunat cuvânt!
Duhul, cel purtător pe deasupra
apelor,
când pământul era netocmit
şi gol…
Şi Viaţa aceasta
vine
din Aer!
El întreţine arderea
ei…
OMUL ŞI CÂINELE
Mergea abătut în urma dricului,
Grivei, cel mai rău câine din sat,
cu trei zile în urmă stăpânul lui
singur la marginea frigului l-a lăsat.
De când i-au pus trupul în groapă
a rămas de veghe pe mormânt,
fără să mănânce, fără să bea apă,
aşteptându-şi moartea ca un pustic sfânt.
Şi-au hrănit tristeţea din aceeaşi pâine
cât au fost în viaţă purtători de nume-
sufletul de om şi sufletul de câine
împreună iarăşi hoinăresc prin lume…
ASEMĂNARE
Câtă asemănare între ea-
Poezia,
și femeia
din dimineața
aceasta,
așteptând la semafor,
cu pruncul
tresăltând în pântecul ei!…
AM FOST UCIS
Am fost ucis de hoți și de atei,
Mi-aduc aminte, amintirea doare!
Am fost ucis și asasinii mei
Se uită în cuvânt cu disperare,
Cuvântul scris, cel întru care sunt,
El este viu, de mine nu le pasă,
Nici nu mi-au pus o floare pe mormânt
De când tăcerea peste lut m-apasă.
Îi tot aud în urma mea pe drum,
Dar pașii lor se-ntunecă de Cer,
Am fost ucis și umbra de-acum
Le stăruie în gând ca un jungher…
—————————-
Nicolae NICOARĂ HORIA
Arad, iulie 2017