SÂNGE RUGINIT ÎN PÂNTEC
Viţă veche de cenuşă
De la pat până la uşă
Numai eu mai fac de cart
Pe un mal de gânduri spart.
Viţă veche – iederă
Sunt mereu o ceteră
Care cântă şi DEScântă
Carnea care e flămândă.
Lună plină , noapte caldă
Inima ne tot iar scaldă
În fum galben de tămâie
Umbrele să NE rămâie
Lângă sufletul hai – hui
Astăzi dat doar… NIMĂNUI.
De-ai fi tu sau… de-ar fi el,
Gândul meu e doar inel
Ce se-nchide în apus,
Undeva departe dus
Sub o lună ce n-aşteaptă
Să ne facă parte dreaptă.
Stele pribegesc pe cer
Şi mereu ne cer… ne cer
Sânge ruginit în pântec
Un sărut murind – descântec,
Valurile ce se sparg
Peste trupul meu – catarg.
LÂNGĂ ROSTUL NIMĂNUI
am să mor de dor,
de dor
peste caldul tău fior
şi pe marea astăzi şuie
cu parfumuri de gutuie.
şi-am să cad între nămeţi
ca un cald amurg…de vreţi
şi-am să urc spre adevăr
ca un sâmbure de măr.
şi-am să spăl culoarea rece
de zăpadă ce petrece
zilele când clipa nu-i
lângă rostul nimănui.
şi-am să rog o stea polară
să nu mă mai dea afară
dintr-un cerc mereu închis
multora azi interzis.
dacă gândurile vechi
se întorc şi ne petrec
spre aceeaşi toamnă udă,
m-oi preface că sunt crudă
şi că nu ştiu ce-i iubirea
şi că NU… nici rătăcirea
între DA şi între NU,
între mine şi-ntre tu…
am să mor de dor,
de dor
peste caldul tău fior
şi pe marea astăzi şuie
cu parfumuri de gutuie.
DOAMNĂ, GÂNDUL MEU FUGAR…
Doamnă,
Verdealbastră doamnă,
Nu-mi răspunzi nicicând
În toamnă.
Nu-mi mai răspunzi
Deşi te chem,
În doar sufletu-mi – blestem.
Nu-mi răspunzi
Deşi îmi geme
Sângele
În anateme.
Doamnă,
Gândul meu de azi
Plânge iarăşi
Printre brazi.
TU, doamnă,
Gândul meu fugar,
Aşa de trist
Şi-aşa de rar,
Te-am fost iutat
Demult în suflet,
Te-am agăţat
Mereu – răsuflet
În tot ce am crezut vreodat’
Deşi doar fost-am blestemat.
TU, a mea doamnă ,
Te-aş ruga
Să nu mă vezi ca altcumva
Decât de disdedimineaţă
Când tu trezitu-te-ai pe faţă
Cu iar lumina mea cea mută
Şi… poate… niciodată vrută.
Şi… doamnă,
Te-am gândit mereu
Că aş fi TU şi… c-ai fi EU.
TU, doamna mea de niciodată,
Poate… eşti fosta mea furată
O amintire dintr-un vis
Acum închis în paradis
Ce nu l-am apucat vreodat’
Că sunt de IERI… prea vinovat
De vechea trecere prin rouă
Şi de o lună
Mult prea nouă
Ce ar fi trebuit să fie…
MEREU
Doar… una sidefie:
Azi mie… NU
Dar una… ţie…
Trista mireasmă cenuşie…
Tu, doamnă,
Să mai vii pe-aici !
Să nu mai plângi!
Să mă ridici
De unde am căzut odat’!
Fost-am eu, oare, vinovat ?!
CAI ALBAŞTRI
Cai albaştri fără leac
Tot mai scurmă-n umbra dusă,
Într-o zare mult apusă
Şi în sâmbure de mac
O secundă-n sfeşnic cursă…
Cai albaştri iar aleargă
Peste multe amintiri
Şi ne duc în lumea largă
Veşnici dese amăgiri.
Cai albaştri,
Zare-apusă,
O secundă-n gând
Supusă…
MELC BOLNAV
sunt un melc
ce se târăşte
pe o iarbă
prea uscată
unde ne-am iubit
demult
niciodată pământeste
pe o urmă
de… zăpadă
melcul sunt…
bolnav de tine
care numai
în somn
vine
să-mi audă
răsuflarea
şi
la fel
mereu
plecarea.
melcul nechemat
şi mut
ce se-ntreabă
de-i sărut
graba lui spre
asfinţit,
pasul lui
fără zăbavă
care-i
mai mereu
n-a vrut
să tot curgă-ntr-o…
octavă
OGLINDĂ
Pentru că ai dispărut
Într-o clipă oarecare
Ai rămas numai aripă
Care tot la fel mă doare.
Pentru că… tu taci mereu
Eşti un mac ce moare-ntruna
Legănând în gând minciuna
Între tine şi-ntre… eu.
Si… fiindcă îmi mai scrii
Când te plictiseşte viaţa,
Nu te-oi şterge dintre vii ;
… te va şterge… dimineaţa
Când oglindă ta cea veche
Îţi va arată că visul
Este nu mai este o pereche…
Niciodată paradisul
Spânzurându-se de aţa
Care tremură în grindă
Neştiind când va sfârşi
Timpul cuiva să frângă
Sau … cuvântul… A IUBI…
FEMEIA ARIPĂ, FIOR SAU… DURERE
Femeie -aripă
Femeie – fior
Femeie – durere
Femeie sau DOR,
Sau faguri de miere…
Femeie-ntuneric
Femeie-catuşă
Femeie ce-aşteaptă
Mereu tot la uşă
Iubiri ce nu vin…
Cuvinte minţind
Amarul pelin
Plecând sau… venind.
Femeie-ntuneric,
Femeie - un mac,
Mereu te iubesc
Deşi numai … tac…
———————-
Lelia MOSSORA
Iaşi, 7 iulie 2017