Dor de…
Dor de dorurile mele
Dor de ducă, dor de mare
Dor de viaţă şi de soare
Şi de tine, printre ele.
Dor de clipe-n care stele
Dăruiam fără de preget
Dirijând dintr-al meu cuget
Sensul gândurilor mele.
Azi de caut prin sertare
Câte-un dor din cele multe
N-am cui cere să le-asculte…
Nu că nu ar fi în stare
Dar mă tem că-s doar a mele
Şi deci nu au căutare…
28 mai 2013
Tot alergând…
Tot alergând după-un apus -
Împins de ce-a fost Micul Prinţ -
M-am pomenit de vreme dus
Departe de al meu trecut
Pe care-oricât eu l-aş scruta
Nu-l pot întoarce, repeta,
Căci mă orbeşte al meu Apus
Pe care l-am ajuns, fără a vrea.
De ce se-ntâmplă-aşa ceva
O spun cu vorba altcuiva:
Nu cerceta!…e inutil -
Nu-i om să poată explica -
Căci orice drum are-un sfârşit
Aleatoriu, din păcat,
Ce nu-i făcut a-l controla
Un om ce-ncearcă a visa.
Căci visul nu-i ceva finit
El trece peste orice zid
Crezând că şi-unde nu-i sfârşit
Visarea-i parte-n infinit.
Sună cumva prea optimist?!
Nu, e luat chiar din trecut
Ce-l însoţeşte fără a vrea
Chiar de-l orbeşte-al său Apus…
3 iunie 2013
Tăcerea
O fi tăcerea poleită
Cu aur galben, auriu,
Dar ce nu ştiţi e că ascunde
Dureri ce vin dintr-un pustiu.
Pustiul care nu se vede
Oricât ai fi de străveziu -
Zâmbeşti, glumeşti, dar ceva plânge
În sufletul ce încă-i viu.
Căci nu se moare pe nespuse,
Chiar dac-ar fi mult mai uşor -
De ce ţi-e dat nu ai scăpare,
Tăcut, tu strigi, de ce ţi-e dor.
Şi-aşa-n tăcere poţi ascunde
Ce din orgoliu-l tot păstrezi -
Lăsând să treacă,-a câta oară?!
Ceva ce nu mai vrei să vezi…
4 august 2013
S-a născut…
S-a născut un copil
O minune de fată
Că va fi răsfăţată
Nu-i figură de stil.
Eu pe surse-am aflat -
Tot ce-i suflet vuieşte
Şi o undă-mi şopteşte -
Ce uşor te-ai trădat.
Căci şi alţii o ştiu
Că m-ascund în cuvinte -
Dar privirea-mi dezminte
A lor vorbe-n pustiu.
Cum ar fi să le spun
Că-n ce simt, au dreptate -
Chiar de e pe furate
Eu la timp mă adun…
18 octombrie 2013
În prag de iarnă…
E toamnă târzie
Ca mâine zăpada
Va-ntinde hermina-i
De-un alb de contrast
Dispare-va glodul
Stârnit de o ploaie
Cu tot ce oraşul
Mai are-n balast.
Dar cum ce e negru
Pătează şi-un suflet
Aşa şi hermina
Va fi ’dalmaţian’
Şi-atuncea şi paşii
Cu-a lor contribuţii
Vor scoate mocirla
Iar iarna-i în van.
De ce toate-acestea
De ce nu ne păsă?!
De ce murdăria
Acoperă tot?!
Şi strada-i un suflet
Iar praful o spurcă
Să facem să fie
Curat peste tot.
24 noiembrie 2013
Lacrimi…
Lacrimi de bucurie
S-au prelins din ochii tăi
Ce-am făcut ca să le merit?!
De ce-s umezi ochii mei?!
Am primit câteva rânduri
Ce ar umple-un întreg tom –
Cine poate să-nţeleagă
Că-mi îndrept paşii spre-un Dom!
Doar într-un lăcaş de taină
Aş putea să regăsesc,
Liniştea de ieri pierdută,
Bucuria că trăiesc.
Uneori sunt clipe-n care,
Vreau chiar Lui să-i mulţumesc…
13 decembrie 2013
Boris David
(Din volumul Postume vii… de Daris Basarab alias Boris David, Editura Mușatinia, Roman)