Ce surpriză minunată!
Mă gândesc cum privesc studenții universității NewYorkeze la baiețelul din colbul Iezerului. Ai mei din sat nu știu, dar cei din New York mă citesc acum, cum îl citeam eu pe Tarkovsky. Sunt mandru de Ciudanovița, de oamenii ei, de învățători și de profesorii mei și sufletele părintești din Vaslui. Pentru acest băiet din Iezer, viața se poate opri și aici. Pașii aceștia i-am făcut atât de greu de parcă am avut plumb în picioare dar am pășit. Am pășit încurajat, sprijinit de cei dragi și de dragostea Lui Dumnezeu. Pentru mine cum mă privesc copiii e mult mai important de cum mă privesc adulții, pentru că, în ei se sădește aceeași sămânță care s-a sădit în mine copil…
Cu recunoștință și admirație pentru voi toți!
Cu lacrimi de drag și dor,
Benoni
