ANNA- MORGANA
În jur liniște,
Soare de foc,
Rouă pe miriște,
Vânt nu-i deloc.
Crangu-i pustiu,
Păsările-s mute,
M-aștepți să viu,
Din vremuri pierdute.
Pășesc pe drum,
Fac un popas,
Colbul e scrum,
La fiece pas.
Aleg o cale,
Din zeci de poteci,
Totu-i o jale,
Pietrele-s reci.
Sunt o ruină,
De raze scăldată,
Mă simt străină,
Așa deodată.
Gândul mă-mbie,
Cu picuri de-otravă,
În vene beție,
In trupul de sclavă.
Privesc într-o baltă,
Văd chip neclintit,
Parcă-s o altă,
Cu păr despletit,
Pe buze o floare,
În suflet suspin,
Pe ochi ardoare,
În inimă un spin,
Pe frunte coroană,
În minte un vis,
Sunt o icoană,
Și tu Paradis!
Dorință de aripe,
Trupul supus,
Caut în clipe,
Cuvântul nespus!
Anna-Nora Rotaru