Introspecție nocturnă
O idee
îmi zâmbește
din spatele
gândului obosit,
trecând dincolo
de adevărul absolut.
Tăcerea-mi
curge prin vene,
vorbindu-ți
de iubiri albastre
ce au pictat
cândva cerul,
despre
ramuri tremurânde
ce au inventat vântul
și despre Soarele
ce a desenat
umbra.
Doar timpul
își pierde secundele
în genele răsfirate
ale nopții de catifea,
într-o zare
de lumină tăinuită,
ca o naiadă
ce-și poartă
tumultul vieții
spre un țărm îndepărtat.
Dincolo de orizont,
…Eu privesc în mine.
Olguța Luncașu Trifan
26 Ianuarie 2015
Iaşi